viata mea e monotona. poate din ce scriu va imaginati ca am o viata interesanta, dar nu e asa. viata mea e plictisitoare.

sigur, incerc in fiecare zi sa imi fac viata mai interesanta. de fapt emotiile sunt cele care ne fac viata interesanta. dar inca de la primul meu insucces in dragoste, am ajuns sa ma indragostesc foarte repede, intotdeauna de persoana gresita, si sa imi si treaca la fel de repede. probabil ca asta nu este dragoste, veti zice. nici eu nu cred ca este. dragostea pentru mine e altceva. e ceva care nu iti face inima sa bata mai repede, nici nu iti opreste respiratia. ca doar astea le simti si cand esti bolnav. dragostea este acel ceva care te face sa te simti bine. si implinita.

poate nu e cel mai frumos. nici cel mai bogat. poate nici foarte destept nu e. si chiar daca dragostea adevarata e rationala, lucrurile astea chiar nu conteaza foarte tare. ci conteaza ca sunt eu insami cand suntem impreuna. conteaza ca pot rade cu el. conteaza ca pentru mine, el e mai important ca mine. nici nu conteaza daca eu nu sunt mai importanta ca el, pentru el. chiar daca stiu ca sunt.

viata mea e monotona. si ca sa o fac sa para mai putin monotona, incerc sa o fac sa sune interesant. de exemplu daca cineva ma intreaba “ce faci?” niciodata nu as raspunde “bine…tu?” ci raspunsul meu ar suna cam asa: “supravietuiesc si eu, ca toata lumea.” astfel, interlocutorul meu se va intreba daca am patit ceva. si ma va intreba ce am. iar eu ii voi raspunde misterios cu un “vrei sa iti povestesc ce s-a intamplat? nu stiu daca ar trebui…”

imi place sa spun povesti. nu numai copiilor, ci in general. si imi place sa imi imaginez situatii. si sa fac planuri imposibile. si sa fiu originala. sa inventez. da, imi place foarte mult sa inventez. mi-ar placea sa fiu “silver tongue”, si tot ceea ce scriu eu, tot ceea ce inventez sa se materializeze in fata mea. da, mi-ar placea foarte mult asta. astazi de exemplu, am inventat o floare noua. o floare care arata ca un nor si miroase a mare.

mi-e tare dor de mare. mi-e dor de mirosul ei. de gustul ei. de nemarginirea ei. la mare, viata mea nu mai e monotona.