filosofia raului.

Un profesor universitar i-a provocat pe studenti cu aceasta intrebare:
-A creat Dumnzeu tot ce exista?
Un student a raspuns ferm:
-Da, asa a facut!
-Dumnezeu a creat totul?, a intrebat din nou profesorul.
-Da, domnule!, a spus studentul.

Profesorul a raspuns:
-Daca Dumnezeu a crest totul, atunci Dumnezeu a creat raul, din moment ce raul exista. Si conform principiului ca faptele ne definesc, atunci dumnezeu este rau.
In fata unui asemenea raspuns, studentul a tacut.

Profesorul a fost multumit de sine, si s-a laudat la studenti ca a demonstrat inca odata ca increderea in Dumnezeu este un mit.

Un alt student a ridicat mana si a spus:
-Pot sa va intreb ceva, domnule profesor?
-Desigur, a raspuns profesorul.
Studentul s-a ridicat si a intrebat:
-Domnule profesor, frigul exista?

-Ce intrebare este aceasta? Binenteles ca exista. Nu ti-a fost frig niciodata?
Studentii au chicotit la intrebarea tanarului.
Tanarul a raspuns:
-De fapt, domnule, frigul nu exista. Conform legilor fizicii, ceea ce numim frig este, in realitate, absenta caldurii. Oricine sau orice poate fi studiat atata timp cat are sau transmite energie. Zero-ul absolut (-460 grade F) reprezinta absenta totala a caldurii. Toata materia devine inerta si incapabila sa reactioneze la acea temperatura. Frigul nu exista. Oamenii au inventat acest cuvant pentru a descrie cum ne simtim cand nu avem caldura.

Studentul a continuat:
-Domnule profesor, intunericul exista?
Profesorul a raspuns:
-Binenteles ca exista.
Studentul a spus:
-Gresiti din nou, domnule. Nici intunericul nu exista. Intunericul reprezinta, de fapt, absenta luminii. Putem studia lumina, dar intunericul nu. De fapt, putem folosi prisma lui Newton pentru a dispersa lumina alba in multe culori si a studia lungimea de unda a fiecarei culori. Nu putem masura intunericul. O simpla raza de lumina poate patrunde intr-o lume de intuneric si sa o lumineze. Cum poti afla cat de intunecat este un anumit loc? Masori cantitatea de lumina, nu-i asa? Intunericul este un termen folosit de om pentru a descrie ce se intampla atunci cand nu este lumina.

La sfarsit, tanarul l-a intrebat pe profesor:
-Domnule, raul exista?
Acum nesigur, profesorul a raspuns:
-Desigur, asa cum am spus. Il vedem in fiecare zi. El se gaseste in faptele inumane de zi cu zi ale omului catre om. Se afla in multimea crimelor si a actelor de violenta ce au loc pretutindeni in lume. Aceste manifestari nu reprezinta nimic altceva decat rau.

La aceasta, studentul a raspuns:
-Raul nu exista, domnule, sau cel putin nu exista de sine statator. Raul reprezinta pur si simplu absenta lui Dumnezeu. Este la fel ca intunericul si frigul – un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat raul. Raul nu este ca dragostea, sau credinta, care exista exact la fel cum exista lumina si caldura. Raul este rezultatul a ceea ce se intampla cand omul nu are dragostea lui Dumnezeu prezenta in inima sa. Este precum frigul care apare cand nu este caldura, sau intunericul care vine cand nu este lumina.

Profesorul a luat loc. Numele elevului: Albert Einstein.

viata mea e monotona. poate din ce scriu va imaginati ca am o viata interesanta, dar nu e asa. viata mea e plictisitoare.

sigur, incerc in fiecare zi sa imi fac viata mai interesanta. de fapt emotiile sunt cele care ne fac viata interesanta. dar inca de la primul meu insucces in dragoste, am ajuns sa ma indragostesc foarte repede, intotdeauna de persoana gresita, si sa imi si treaca la fel de repede. probabil ca asta nu este dragoste, veti zice. nici eu nu cred ca este. dragostea pentru mine e altceva. e ceva care nu iti face inima sa bata mai repede, nici nu iti opreste respiratia. ca doar astea le simti si cand esti bolnav. dragostea este acel ceva care te face sa te simti bine. si implinita.

poate nu e cel mai frumos. nici cel mai bogat. poate nici foarte destept nu e. si chiar daca dragostea adevarata e rationala, lucrurile astea chiar nu conteaza foarte tare. ci conteaza ca sunt eu insami cand suntem impreuna. conteaza ca pot rade cu el. conteaza ca pentru mine, el e mai important ca mine. nici nu conteaza daca eu nu sunt mai importanta ca el, pentru el. chiar daca stiu ca sunt.

viata mea e monotona. si ca sa o fac sa para mai putin monotona, incerc sa o fac sa sune interesant. de exemplu daca cineva ma intreaba “ce faci?” niciodata nu as raspunde “bine…tu?” ci raspunsul meu ar suna cam asa: “supravietuiesc si eu, ca toata lumea.” astfel, interlocutorul meu se va intreba daca am patit ceva. si ma va intreba ce am. iar eu ii voi raspunde misterios cu un “vrei sa iti povestesc ce s-a intamplat? nu stiu daca ar trebui…”

imi place sa spun povesti. nu numai copiilor, ci in general. si imi place sa imi imaginez situatii. si sa fac planuri imposibile. si sa fiu originala. sa inventez. da, imi place foarte mult sa inventez. mi-ar placea sa fiu “silver tongue”, si tot ceea ce scriu eu, tot ceea ce inventez sa se materializeze in fata mea. da, mi-ar placea foarte mult asta. astazi de exemplu, am inventat o floare noua. o floare care arata ca un nor si miroase a mare.

mi-e tare dor de mare. mi-e dor de mirosul ei. de gustul ei. de nemarginirea ei. la mare, viata mea nu mai e monotona.