Maimuţa : “N-am nici o legătură cu omul!” – Poezie

O dată o maimuţă din evul anecdotic,

Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,

A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…

Circulă-n lume vorba, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă…

Însăşi ideea asta îmi pare odioasă…

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,

Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,

Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,

Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.

Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,

Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!

Cât am bătut eu jungle, scuzaţi, n-am observat

În obştea de maimuţe, cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi în taină de aşa-zise “mame”…

Nu veţi vedea vreodată cat soarele şi luna

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!

Chiar de aş fi silită de vreun laborator,

N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.

Şi iată încă una din lumea cea de jos:

La noi nu se întâlneşte război religios

Nici “sfinte inchizitii”, nici libertate-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri

Şi nici o îndoială ce duce la ateism,

Nici ordini materiale, nici materialism…

E adevărat ca omul a coborât ca soi,

Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.

A. Dumitru – preluată de pe http://viata-frumoasa.blogspot.com/